Dulce nebunie…


sad

Îți vad chipul în poze
Freamăt după ce am iubit cândva
Si nu vreau să ramân agațată de trecut
Atârnând tristă de un fir răsucit

Și nu vreau demonii să mă țină de mână
Vreau iubirea să mă îmbrace și să nu bâjbâi în beznă
Așa că îi dau timp timpului…

Îmi spuneai că se poate să scapi de toate
Să scapi de trecut, să scapi de ce te ține pe loc
Poți la tot ce te sensibilizează să dai block?

Îmi spuneai cu detașare să urc pe val
Sa-mi îndrept iubirea spre alte inimi
Căci tu nu ești decât un ticălos și să-nclin corect balanța
Tu câte semne crezi că mai prind?

Îmi spuneai că lucrurile cele mai de preț în viață sunt trecătoare și schimbătoare
La fel ești și tu…
Și am vânat alternative
Ca să pot termina ce am început…
Dar golul e adânc în mine și nu găsesc cu ce să-l astup
Sunt doar activități care mă țin ocupată
Departe de obsesia mea fantomatică…

Lipsește ceva ce nu poate fi înlocuit de altceva
Și poate nu înțelegi asta, doar ai impresia că știi mai bine
Lucrurile pe care îmi doresc să le fac nu sunt neapărat niște alegeri bune
Dar eu nu mai cred demult că există doar rele și bune
Este ceea ce este acum…

Firimituri de tine îmi creează amintiri extreme
Nopțile îmi aduc doar vise fără rost
Și văd cum mă schimb cu fiecare anotimp
Dar e bine să fiu fără control
E ca un drum mai accidentat…

Pentru fiecare nou orizont
E un preț ce se cere plătit
Orice speranță se află în mâine
Uitând ziua de ieri
Orice speranță este stocată în gânduri
Sunt toate aranjate pentru a forma o piesă de teatru

Dulce nebunie știam că n-o să țină dar
Din suflete sar scântei
Ești acea melodie care nu se mai oprește…

Câte îți arată viața și totuși
Nu avem nicio hartă
Oricât ne-am rătăci
În frumusețe există liniște…

Nu mă uita…


BuddhaMed2

Ne-am spus că o să prețuim fiecare clipă
Și că o să trăim frumos cât mai lipsiți de frică
Hai spune și tu ce ne-a apucat
Căci mie nu îmi pare ceva adevărat.

Ce e cu tine as vrea să știu
În preajma ta as vrea acum să fiu
Să-ți descrețesc fruntea și să te fac să râzi
Măcar să încetezi să mă mai acuzi.

Mi-ai mâncat sufletul pentru a suta oară
Și tare aș vrea nici capul să nu mă mai doară
Mă tot întreb ce ai tu atât de special
De iubirea asta pentru tine nu vrea final?

Ne-am jucat prea mult unul cu altul
Ca doi copii deloc cuminți
Și plătim prețul acum unor arzătoare rugăminți
Am ignorat adesea chemarea și știu că vrei să fugi, să uiți ceea ce simți
Nu mă transforma te rog, în amintirea rea ce vrei s-o uiți.

Știu, se pare că fac totul complicat
Dar crede-mă iubite nici tu nu ești fără de păcat
Regret acum că te-am subestimat
Mă simt intoxicată cu propria mea otravă
Tu ar trebui să știi deja cât sunt de încăpățânată…

La ce visezi iubire
Și ce decizii iei
Fii sincer cu mine și spune-mi ce vrei
Căci mi se impleticesc pașii de dorul ochilor tăi.

Îmi pare pură nebunie
Dar inima mea iti apartine ție
Nu ne uita printre suspine
Amintește-ne te rog că locul meu e lângă tine…