M-am topit…


23231440_1734289840019996_5692287612859137723_n

Năluca mea hoinară
În valea nopților
Nu te-oi pierde?
Și cu purtarea ta păgână
Aduni cumva în ochi cuvinte?

Plăceri nebune sunt tare dulci
Și găsești-n fiecare, foc și savoare
dar mă tem că-s trecătoare și nu mai știi
Dacă acolo vroiai să ajungi.

Lasă-mă să te trag într-un loc special
Unde extazul poate fi imbrățișat
Gândurile îți explodează, aerul devine parfumat
Simte fiorii, vibrațiile, uite natura dansează
Universul conspiră, culorile explodează
Fluxul imaginației o ia razna, te rog aprofundează
Intră în universul plăcerii și atinge unpic cerul
Amână momentul întoarcerii și prinde-mă de mână
Știu că asta vrei.

Mă pierd când te uiți în ochii mei
Hai mai aproape babe, am câteva idei
Mă topesc când brațele tale mă-nconjoară
Iubește-mă așa cum n-am mai fost iubită
Trăiește clipa asta ca și cum ar fi infinită.

Mă sărută pătimaș
Pășesc ori plutesc
Dulcea mea durere
E aici, s-a întors.

E ca un drog
Mă duce atât de sus
Mă leagă strâns
și-l văd cum se încordează
Privirea își încruntă subit
Nu se confesează dar e deosebit
Mă poartă-n întuneric și oricum
sunt nebună de dor și ce mai contează?

Mă simt cuprinsă de vrajă
Mă lasă fără putere și știe
Că eu nu-l mai pot urma.

Forma lui înșelătoare
Nu mă dezmeticește
Insula mea de dorințe
Plutește-n derivă
Ia calea timpului apus.

Nu-mi simți iubirea?
Sfioasă și curată
Își caută momentul visătoare
Doar când te atinge pe tine
Se ridică tot mai sus.

Primejdia i se oglindește-n ochi
Ochi negri, hotarâți, mă pun în genunchi
E suficientă o singură privire
Îmi adoarme orice chin
Mă trage în adâncul lui
De parcă aș înceta să mai fiu.

Suflete încercat
Să nu rămâi bănuitor și resemnat
Ascuns în cochilie.

Tăișul crud al nepăsării
N-a fost inventat de mine
Nu aștepta răspunsuri ce n-or să vie
Și nu te frământa nici măcar de jăratic
Totul se potolește cu un surâs sălbatic
Mă las acaparată de brațele simțirii
Descătușată-n răvășire, emoție și pasiune
Nu sunt sigură unde se îndreaptă asta dar
E o poartă către o altă dimensiune.

Anunțuri

Dulce nebunie…


sad

Îți vad chipul în poze
Freamăt după ce am iubit cândva
Si nu vreau să ramân agațată de trecut
Atârnând tristă de un fir răsucit

Și nu vreau demonii să mă țină de mână
Vreau iubirea să mă îmbrace și să nu bâjbâi în beznă
Așa că îi dau timp timpului…

Îmi spuneai că se poate să scapi de toate
Să scapi de trecut, să scapi de ce te ține pe loc
Poți la tot ce te sensibilizează să dai block?

Îmi spuneai cu detașare să urc pe val
Sa-mi îndrept iubirea spre alte inimi
Căci tu nu ești decât un ticălos și să-nclin corect balanța
Tu câte semne crezi că mai prind?

Îmi spuneai că lucrurile cele mai de preț în viață sunt trecătoare și schimbătoare
La fel ești și tu…
Și am vânat alternative
Ca să pot termina ce am început…
Dar golul e adânc în mine și nu găsesc cu ce să-l astup
Sunt doar activități care mă țin ocupată
Departe de obsesia mea fantomatică…

Lipsește ceva ce nu poate fi înlocuit de altceva
Și poate nu înțelegi asta, doar ai impresia că știi mai bine
Lucrurile pe care îmi doresc să le fac nu sunt neapărat niște alegeri bune
Dar eu nu mai cred demult că există doar rele și bune
Este ceea ce este acum…

Firimituri de tine îmi creează amintiri extreme
Nopțile îmi aduc doar vise fără rost
Și văd cum mă schimb cu fiecare anotimp
Dar e bine să fiu fără control
E ca un drum mai accidentat…

Pentru fiecare nou orizont
E un preț ce se cere plătit
Orice speranță se află în mâine
Uitând ziua de ieri
Orice speranță este stocată în gânduri
Sunt toate aranjate pentru a forma o piesă de teatru

Dulce nebunie știam că n-o să țină dar
Din suflete sar scântei
Ești acea melodie care nu se mai oprește…

Câte îți arată viața și totuși
Nu avem nicio hartă
Oricât ne-am rătăci
În frumusețe există liniște…